Acasa La Dana Te iubesc şi am greşit

Ai vrut să pleci...nu te-am oprit...
Cuvîntul magic...n-am rostit...
Să mă săruţi...să mă mîngîi?
Cum să rostesc oare "rămîi!"???
Deşi zdrobeam pe loc iubirea
Cu tălpile... şi nici privirea
Din jos n-am putut ridica,
Simţeam cum se va dărîma
Castelul cel clădit în vise,
Iar felinarele aprinse
Se stingeau făr-o adiere.
Sleită de-atîta durere
Nici un sărut nu am putut
Să-ţi dăruiesc....am priceput
Că orice-aş spune, sau aş face,
Din drum nu te mai pot întoarce.
Cîteva note muzicale
Mi-ar fi-mblînzit gînduri tribale?
Grăbită...le-am îndepărtat.
Lacrimile mi-ar fi brăzdat
Obrajii subţiaţi de ele
În clipele cele mai grele
Din zori, din vis cînd mă trezeam
Lîngă un gol şi te doream....
Ceaţa m-a-nvăluit grăbită,
Mintea mi-era mai zăpăcită
Decît mi-aş fi imaginat,
Totu-a luat foc cînd mi-am jucat
A trei-a carte-a vieţii mele,
Pierdută-n noaptea fără stele
C-un fir de Lună atîrnat,
Am rănit, nu te-am sărutat......
Deşi-mi doream la disperare...
Cui să-i mai spun ce mult mă doare?
Cine-ar mai crede în iubire
Cînd îi vorbeşti de despărţire?
Tu ai plecat, eu am rămas...
Am distrus tot, doar cu un pas...
Dar, liniştea n-am să-mi găsesc
Din simplu fapt că: te iubesc!
Enorm de mult...imens, curat!
M-am prefăcut, e-adevărat,
C-am să te uit, c-am să te pierd...
Dar, vreau să mă strîngi iar la piept!!!
Oricît ai fi de bolnăvior...
Mi-e dor de tine, mor de dor!!!
Dragostea mea e mult mai mare
Decît o gripă, ştiu că doare
Cuvîntul care l-am rostit,
Dar, te iubesc !!!....şi am greşit.