Acasă la Dana

Aducere aminte



 


 


Nu mi-am putut alege timpul, locul,
În care să mă nasc pentru-a roii,
M-am mulţumit cu a avea norocul,
Trăirile să le pot dărui.

Mi-am stins durerile în lacrimi pure,
Iscate din noroiul aruncat
De-ntreaga uscătură din pădure
Şi mi-am văzut de drumul asortat.

Nu mi-a fost simplu să tresar de spaimă
Că voi lăsa în urmă primăveri
Din care sufletele reci îngaimă,
Hrănindu-se cu mine, vagi păreri.

De unde ştii că nu mi-am dat silinţa
Să te-nţeleg cum nu m-ai înţeles?
Că-n mâna dreaptă plămădeam dorinţa
De-a oferi un strop cât mai ales.

Am pus pe gene hohote de lună
Şi clipa fericirii am pictat
Iar între ele, dragostea nebună
Mizând pe Dumnezeu, am modelat.

Când ultima dorinţă te uimeşte
C-am devenit o flacără pe veci,
Mă sfâşii cu putere, mişeleşte,
Lovindu-mi urma demnă pe poteci.

Puteam alege orice alinare
De-a lungul drumului, plin de răscruci,
Dar am ales acest pământ, pe care
De Dumnezeu aminte nu-ţi aduci.


-aceste cuvinte au curs în urma lecturării unui articol din ultimul număr al revistei Atitudini; http://atitudini.com/
-poate doar eu simt că aceste versuri sunt trimise de Dumnezeu.... poate...
-articolul aducea la cunoştinţă cititorilor scandalul pe care l-a făcut C.T. Popescu după incinerarea marelui regizor Sergiu Nicolaescu.

Tag-uri Technorati: , , , , , , ,


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
     
     

    Acasă la Dana

     
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare