Acasă la Dana

Renunt

Nu, nu renunț la viață,
La versuri nici atât,
Însă renunț la tine,
ablog, mi s-a urât!

Cititorii care vor să mă urmărească ca şi până acum, o pot face pe blogurile mele:
O Picătură de Suflet - http://opicaturadesuflet.blogspot.ro/ ;
Stropi din sufletul meu - http://danielapatrascu.wordpress.com/;
aici, pe ablog nu se mai poate publica.

Vă doresc o primăvară frumoasă și toate cele bune!

Femeia



 


 


 


Femeia, lacrimă de floare
În primăvara aurie,
Femeia, mamă iubitoare,
Înger rănit fără simbrie.

Femeia, fir de ghiocel,
Răzbind prin sloiuri zi de zi,
Legănând prunc pe-un cântecel
Ce n-ai să-l uiţi cât vei trăi.

Femeia, trup din trup puternic,
Petală albă de narcisă,
Cu suflet tandru, şi angelic
Surâs pictat de Mona Lisă.

Femeia, glasul minunat
Care şi-n lacrimi îţi zâmbeşte
Şi primul pas te-a învăţat,
Iubeşte-o cât timp mai trăieşte!


 

Speranţă

 





 


 


Din fuiorul neputinţei
Torc un vis pudrat pe geană,
Aripile năzuinţei
Împletesc fără prihană.

Ating ceru-n straie fine
Implorându-i îndurare
Şi-ascund lacrimi cristaline
Sub mormane de uitare.

Ciripesc sub stânca dură
Despletindu-mi insomnia,
Ce-a udat fără măsură
Pana, slova şi hârtia.

Zidul crunt mă înspăimântă
Uneori când norii curg,
Doar speranţa mă încântă
Răsărită într-un amurg.

Paşii-s duri, ca de mileniu
Răzvrătit de vânt şi ploi,
Ridicând la rang de geniu
Toată spuma din noroi.

Muguri frânţi cad pradă veşnic
Ignoraţi de ierni diforme,
Conducând neîndoielnic
Iubirea spre alte forme.


 




 

Tag-uri Technorati: , , , , , , ,

Aducere aminte



 


 


Nu mi-am putut alege timpul, locul,
În care să mă nasc pentru-a roii,
M-am mulţumit cu a avea norocul,
Trăirile să le pot dărui.

Mi-am stins durerile în lacrimi pure,
Iscate din noroiul aruncat
De-ntreaga uscătură din pădure
Şi mi-am văzut de drumul asortat.

Nu mi-a fost simplu să tresar de spaimă
Că voi lăsa în urmă primăveri
Din care sufletele reci îngaimă,
Hrănindu-se cu mine, vagi păreri.

De unde ştii că nu mi-am dat silinţa
Să te-nţeleg cum nu m-ai înţeles?
Că-n mâna dreaptă plămădeam dorinţa
De-a oferi un strop cât mai ales.

Am pus pe gene hohote de lună
Şi clipa fericirii am pictat
Iar între ele, dragostea nebună
Mizând pe Dumnezeu, am modelat.

Când ultima dorinţă te uimeşte
C-am devenit o flacără pe veci,
Mă sfâşii cu putere, mişeleşte,
Lovindu-mi urma demnă pe poteci.

Puteam alege orice alinare
De-a lungul drumului, plin de răscruci,
Dar am ales acest pământ, pe care
De Dumnezeu aminte nu-ţi aduci.


-aceste cuvinte au curs în urma lecturării unui articol din ultimul număr al revistei Atitudini; http://atitudini.com/
-poate doar eu simt că aceste versuri sunt trimise de Dumnezeu.... poate...
-articolul aducea la cunoştinţă cititorilor scandalul pe care l-a făcut C.T. Popescu după incinerarea marelui regizor Sergiu Nicolaescu.

Tag-uri Technorati: , , , , , , ,

de danapatrascu in 2013-02-23 21:49 | ASA SIMT AZI | 0 comentarii

Ploua de ziua noastră

 





 


Aud cum iscăleşte primăvara
Pe geamul iernii, mult prea îngheţat,
O clipă mi se-opreşte lăcrămioara
Sub geana care m-a întemniţat.

Aud cum bate vântul a pustie
În iarna asta crudă, deşucheată
În care m-ai lipsit de simetrie
Şi de iubirea ta nemăsurată.

Durerea se distinge din cuvinte,
Izvorul tace uneori, firesc,
Dorul tău arde printre jurăminte
Şi te aştept pentru că te iubesc!

Miroase-a iarnă încă, la fereastră,
Putere am doar să te-aduc în vis,
Ploua, la fel ca azi, de ziua noastră,
Din acei stropi de dragoste am scris.


 


 



Tag-uri Technorati:
, , , , , ,

de danapatrascu in 2013-02-22 21:54 | Catalin | 0 comentarii

    pagina urmatoare >>


 
 

Acasă la Dana

 
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare