Mă zbat în întuneric, arunc cu vina-n toate,
În zori, clipă și stele...sunt mult, mult prea departe,
În floarea ofilită după ce ai plecat
Şi-n zorii-acestei zile, din vis mi te-au furat,
Fără vre-un pic de milă, ochii mi i-au deschis
Şi prea crud m-au trezit din cel mai frumos vis.
În cafeneaua noastră mă așteptai și-acum,
Eu alergam s-ajung, dar, mi-au ieșit în drum
Atât de multe crengi, degeaba le tăiam,
Mai tare mă opreau din drum, iar eu plângeam,
Luptându-mă cu ele și cu-a lor frunze multe
N-avea cin' să mă vadă, n-avea cin' să m-asculte,
Lacrimile-mi curgeau, frunzele-n jur topind
Iar undeva departe, tu m-așteptai... zâmbind...
Mă sfâșia-se dorul, haine-mi erau rupte,
Jungla înfometată, spera să se-înfrupte
Din sufletu-mi firav, de dorul-ți copleșit...
De undeva departe, în cale mi-ai ieșit
Cu zâmbetul curat și cu-al tău pas prea ferm
În brațe m-ai luat, m-ai salvat din infern,
Copacii-n urma mea au devenit doar flori,
Parfumul lor, pe dată, m-au umplut de fiori,
Iar tu, calm mi-ai șoptit, strângându-mă la piept:
"-De ce-ai întârziat, știi de cât timp te-aștept?"
Eu încercam să-ți spun, ce să-ți arăt n-aveam,
Prin ceea ce trecusem, deși încă plângeam...
Ochii mi-ai sărutat, lacrima mi-a fugit,
Însă-odată cu ea....din somn eu m-am trezit.

Cu orice preț te voi iubi,
Nu-mi pasă ce se va-întâmpla
Doar din adâncul inimii

Voi trece munții cei stâncoși
Dacă aşa îmi este scris,
Să-ți sărut ochii tăi frumoși,
Mă voi lupta chiar și-n abis.


N-am înotat pană acum,
Dar pentru tine am s-o fac,
De-mi va ieși oceanu-în drum
Voi înota fără colac.



Poate atunci ai să-ți dai seama
Cât mi-e iubirea de enormă
Că pot învinge chiar și teama...
Că-a ta iubire mă transformă,


Îmi da puteri nemărginite,
Mă simt un înger neîncetat
Că nu-mi mai ieși deloc din minte
Din clipa când m-ai sărutat.

I've got a tremendous dick

Sydney March 2010

Stau și te privesc în noapte, deși nu ești lângă mine,
Mă leagănă melodia ce-mi dăruie ceas divin,
Visul mi-a pătruns sub geană îndemnându-mă spre tine,
Aud ca din depărtare glasul tău...mă strigă lin...
Mă trezesc, pășesc în noapte, însă-a fost un vis și-atât
Te caut, aprind lumina, dar e doar gol absolut...
Ba nu...încă mă privești de pe ecran, nemișcat,
Dau un click, iar melodia mă trimite-n așternut
Să te mai visez odată...dorul mi-e amplificat,
Și te-am mai visat, de asemeni, dar...fără să te sărut...
Nu-i nimic, e mult mai bine, în vis m-ai învăluit,
Însă mă trezesc din nou, dar din nou mi s-a părut
Fiindcă știu ce s-ar putea să se întâmple apoi,
Va urma doar amintirea...va trebui să te uit
Vom fi "tu" și "eu" mereu, fără să mai rostim "noi".
Nu-mi doresc să se-întâmple să visezi că mă săruți
Nu-mi doresc chiar dacă dorul mă cuprinde tot mai tare
"Noi" vreau să rostim mereu, nu îmi doresc să mă uiți
Fiindcă-i prea târziu de-acuma să te alung în uitare.