Acasă la Dana

Sub nisip












Fir cu fir, am dat deoparte
Strălucirea prefăcută
Ca pe-o pagină de carte
Repetabilă, acută.

Îi priveam în taină zgura
Ce părea desăvârşită,
Să-i înlătur armătura
Doar cu vise căptuşită.

I-am pansat fragilul suflet
Cu petale de narcise,
În timp ce, călcâiu-n umblet
Risipea tăceri nescrise.

Valul nu-nceta să doară,
Lacrima-l recontopea
Ca şi când întâia oară
Sub nisip zăream o stea.

Sub nisip se naşte cerul
În care mă năpustesc
Când mă arde efemerul
Pe care îl dăltuiesc.


 


 

Soare cu dinţi







Azi, firavul ghiocel

Se certa cu mândrul soare:

De ce n-a adus cu el

Păsările călătoare?



Soarele n-a zăbovit

Întrebarea să-i asculte,

După nouri s-a pitit

Razele să îşi dezvolte.



O zambilă parfumată,

Albă ca un fulg de nea,

I-a răspuns îngândurată:

-N-a venit primăvara!




Iubirii tale mă supun

 





 


Revii exact cum te ştiam
Şi te-am descris de-atâtea ori
Când visele le-mbrăţişam
Până-n ceasornicul din zori.

Trecut-au clipe milioane
Şi stelele-au prăfuit norii
Strângându-mi lacrima-n oceane,
Mi-au alinat sufletul norii.

Revii exact cum ai plecat
Şi te ştiam parcă de-o viaţă,
Un munte calm, neîntinat
Pardosind totul cu verdeaţă.

Şi cât de greu mi-a fost, să-ţi spun
N-ar avea rost, aş pierde timpul,
Iubirii tale mă supun,
De azi vom schimba anotimpul.


 

A trebuit să fiu



 


Cândva, din trupu-mi de copilă
Am dăruit, pe-acest pământ
Cinci flori, le-am îngrijit cu milă
Şi lacrimi limpezite-n cânt.

Prim înger, din sufletul meu,
Spre ceruri zborul şi-a luat
De mic, s-a dus la Dumnezeu
Să-mi pregătească drum curat.

Al doilea, trandafir sălbatic,
Cu trupul zvelt ca de felină,
Mi-a pus pe inimă jeratic
Luându-şi zborul spre lumină

A luat cu el, toată puterea
Ce o strânsesem fir cu fir
Şi mi-a lăsat numai durerea
Mormântului din cimitir.

M-a transformat într-o ruină
Ce-n lacrimi scaldă dimineaţa,
Cu sufletul topit de vină
Că n-am ştiut să-i salvez viaţa.

Încerc să îmi pansez aripa
Pentru trei brazi rămaşi cu mine,
Să găsesc leacul pentru clipa
Ce le-ar aduce mai mult bine.

Încerc să fac din lacrimi rouă
Deşi, am numai două mâini,
Un Dumnezeu, o lume nouă
Nemulţumită doar cu pâini.

Visam că voi primi vreodată
O mângâiere, cât de mică,
Visam să am mamă şi tată,
De nimeni să nu-mi fie frică.

Am dat ceea ce n-am avut
Şi mi-am dorit cu disperare
Să am, însă n-am priceput
De ce primesc lacrimi amare.

Am fost mamă dar şi tătic,
A trebuit să fiu de toate,
La schimb, nu am cerut nimic
Doar un strop de sinceritate.

Acum, când lumea împleteşte
Bune intenţii prin ziare,
Cel ce-i corect nu reuşeşte
Decât slujind peste hotare.

Acum, când colţul străzii poate
Aduce jaf, crime, urgii,
Supranumite "libertate",
Părinţii numai cresc copii.

Acum, povestea se încheie
Cu "ce-ai făcut să-mi fie bine?"
"Nimic! Sunt numai o femeie
Ce-a făcut totul pentru tine."

Numai contează nopţi pierdute,
Numai contează ce-am visat,
Crenguţele-s cu greu crescute
Şi sufletul îndurerat.

Nu pică pere mălăieţe,
Din cer nu plouă cu bucate,
Mă rog, să am la bătrâneţe
Doar linişte şi sănătate.

Mă rog, să ai, de zece ori
Mai mult decât ţi-ai fi dorit,
Să creşti, ca mine, atâtea flori
Şi să-i iubeşti pân' la sfârşit.

Eu m-am născut să şterg păcatul
Străbunilor, cu a mea viaţă,
Şi-am să câştig campionatul
De a zbura mereu prin ceaţă.

Eu m-am născut să-ntrec izvoare
Cu lacrimile mele multe,
Să dăruiesc celui ce n-are
Ochi şi urechi, să mă asculte.









O mamă ca oricare







Când din grabă te împiedici

Cazi, genunchiul ţi-l răneşti,

Când primeşti de la puternici

Lovituri copilăreşti,



Sănătatea te trimite

Chiar pe patul de spital,

Când l-a şcoală nu ţi-admite

Costumul de carnaval,



Când primeşti o lovitură

De la cine nu te-aştepţi,

Când viaţa-ţi pare prea dură,

Ai tot timpul să le-ndrepţi.



Când te supără-o alergie,

Când pierzi casă, bani, averi,

Când te simţi o păpădie,

Te ridici şi nu disperi.



Când te seacă o durere

După orice accident,

Dumnezeu îţi dă putere,

Doctorul medicament.



Când te prinde-o ploaie rece

Toamna, fără de umbrelă,

Bei un ceai călduţ şi-ţi trece,

Răceala-i... o bagatelă.



Când iubitul te înşeală

Cu alt trup, mult mai frumos,

Este-o imensă greşeală

Să simţi că e dureros.



Când din viaţa ta dispare

Un bunic sau un părinte,

Totul arde, totul doare,

Totuşi, păşeşti înainte.



Când dărui fără măsură

Şi primeşti un şut în dos,

Îţi este de-nvăţătură

Să devii mai inimos.



Când dai viaţă, dai iubire,

Dai tot ce-ai agonisit

Şi n-ai nici-o mulţumire...

Te întrebi cu ce-ai greşit... ?!?



Nimic nu este mai rău

Ca atunci când te loveşte

Sânge din sângele tău,

Simţi că cerul te striveşte.



Nimic pe această lume

Nu poate lovi mai tare

Decât, când pruncul îţi spune:

Eşti o mamă ca oricare...



<< pagina anterioara     pagina urmatoare >>


 
 

Acasă la Dana

 
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare