Acasă la Dana

Ploua de ziua noastră

 





 


Aud cum iscăleşte primăvara
Pe geamul iernii, mult prea îngheţat,
O clipă mi se-opreşte lăcrămioara
Sub geana care m-a întemniţat.

Aud cum bate vântul a pustie
În iarna asta crudă, deşucheată
În care m-ai lipsit de simetrie
Şi de iubirea ta nemăsurată.

Durerea se distinge din cuvinte,
Izvorul tace uneori, firesc,
Dorul tău arde printre jurăminte
Şi te aştept pentru că te iubesc!

Miroase-a iarnă încă, la fereastră,
Putere am doar să te-aduc în vis,
Ploua, la fel ca azi, de ziua noastră,
Din acei stropi de dragoste am scris.


 


 

Iubirii tale mă supun

 





 


Revii exact cum te ştiam
Şi te-am descris de-atâtea ori
Când visele le-mbrăţişam
Până-n ceasornicul din zori.

Trecut-au clipe milioane
Şi stelele-au prăfuit norii
Strângându-mi lacrima-n oceane,
Mi-au alinat sufletul norii.

Revii exact cum ai plecat
Şi te ştiam parcă de-o viaţă,
Un munte calm, neîntinat
Pardosind totul cu verdeaţă.

Şi cât de greu mi-a fost, să-ţi spun
N-ar avea rost, aş pierde timpul,
Iubirii tale mă supun,
De azi vom schimba anotimpul.


 

Clipe cu dor de tine

 



Înzăpezită-n dor de verde



 


Am tăiat albă felie, fină cât un fir de păr
Dintr-o noapte argintie, s-o îmbrac în adevăr,
Să-i aştern cearceaf de vise împletite-ntr-un sărut,
Remodelându-i dorinţa din care ai apărut.

I-am sustras din buzunare şi din suflet amintirea
Să nu-i îngheţe vreodată în lacrimă iubirea,
Să nu se-aprindă ca scânteia albastră sub picioare
Înzăpezită-n dor de verde, de crunta depărtare.

I-am ferecat tristeţea sub stânci de diamante,
Să-i îmblânzesc privirea şi clipele casante,
Să-i pot atinge tâmpla cu buzele fierbinţi,
Am tăiat noaptea-n pagini, în vise să m-alinţi.

 

Mii şi mii de vieţi



 


 


Mi-e teamă c-am să cad pe gânduri
Şi-n grabă să mă desfăşor
Ca bezna deasă peste-amurguri,
Să-mi frâng aripa... un picior...

Mi-e teamă c-am să cad sub gheaţă
Ca orice alt fulg rătăcit,
Ce s-a pornit de dimineaţă
Din noru-acela împânzit.

Mi-e teamă că-mi voi umple cerul
Cu puf de dor din nori tăcuţi
Şi voi ascunde adevărul
De mila celor trişti şi mulţi.

Mi-e teamă că-mi voi pierde gândul
Pe-alei bătute mult prea crunt
De frunzele ce-alină vântul,
Uitând ce-am fost şi cine sunt.

Mi-e teamă c-am să cern poeme
Răstălmăcite-n fulgii de nea,
Când lacrima pe pleoapă geme,
Să-nsiropeze dragostea.

Mi-e teamă aripi că-mi vei pune,
Că voi zbura peste nămeţi,
Purtându-te ca pe-o minune
În suflet, mii şi mii de vieţi.










    pagina urmatoare >>


 
 

Acasă la Dana

 
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare